Crucea și Mormântul sunt goale! Hristos a Înviat!

Din Evanghelia de la Luca:

601. Iar în ziua Duminicii, pe când se lumina, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

602. Iar ele erau: Maria, mama Lui Iisus, Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele.

603. Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Şi înfăţişarea Lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

604. Iisus le-a zis lor: mergeți la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.

605. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat femeile, văzând pe Domnul.

606. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt cu alți ucenici şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

607. Şi Iisus i-a întâmpinat pe drum, zicând: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

608. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe ca la şaizeci de stadii.

609. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.

610. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi,

apropiindu-Se, mergea împreună cu ei; dar ochii lor erau înlăcrimați și nu au băgat de seamă.

611. Şi El a zis către ei: ce sunt cuvintele întristării, pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru?

612. Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.  Răspunzând, unul dintre ucenici, cu numele Cleopa, a zis către El, fără să se întoarcă:

613. Tu singur eşti străin şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în zilele acestea?

614. El le-a zis: care? Iar ei I-au răspuns: cele despre Iisus, cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii norodului.

615. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.

616. Nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt.

617. Şi, negăsind trupul Lui, au venit și au spus că El este viu.

618. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au găsit.

619. Şi El a zis către ei: o, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea pentru a vă slăvi pe voi toți?

620. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai în urma lor.

621. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: rămâi cu noi că este spre seară. Şi a intrat să rămână cu ei.

622. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.

623. Şi după ce au mâncat, s-au deschis ochii minții lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.

624. Şi au zis unul către altul: oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale?

625. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la locul mormântului şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,

326. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Petru.

627. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

628. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: pace vouă.

629. Iar ei au început să plângă, crezând că este duh.

630. Şi Iisus le-a zis: de ce sunteţi tulburaţi de gânduri în inimile voastră?

631. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.

632. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.

633. Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.

634. Şi luând, a mâncat înaintea lor și le-a zis: acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit vouă fiind încă împreună cu voi, că trebuia să pătimesc pentru sufletele voastre.

635. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă.

636. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.

637. Şi i-a dus afară din cetate şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.

638. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.

639. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în cetate cu bucurie mare.

640. Şi petreceau în toată vremea cu bucurie, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.