Panarion – Epifanie de Salamina despre Audianism

Cartea intitulată „Panarion” este scrisă de Episcopul Epifanie de Salamina (Cipru) între anii 375 şi 378. A fost publicată mai târziu, cu aprobarea Sinodului al II-lea ecumenic, alături de o altă lucrare a sa, „Ancoratus”. În ambele cărţi, Epifanie arată că Audienii nu au fost vinovaţi de nici o erezie şi nici învinuiţi de Biserica Ortodoxă ca fiind eretici, pentru că întreaga lor manieră eclesiologică era concentrată pe conservarea şi promovarea dogmelor şi tradiţiilor Sfinţilor Apostoli. Singura biserică a veacului al IV-lea care a considerat audianismul o erezie a fost cea ariană, a cărei poziţii este publicată în zilele noastre pe Wikipedia. Este, bineînţeles, o poziţie eretică a unor într-adevăr condamnaţi a fi eretici.

Epifanie expune în Panarion opoziţiile sale, dar şi ale bisericii din care făcea parte şi care mai apoi avea să-l includă în lista sfinţilor universali, faţă de doctrinele unui număr de 70 de credinţe religioase de origine creştină. Cartea are ca descriere „contra ereziilor”, dar singurul crez din acest volum despre care Epifanie afirmă şi argumentează că atât dogma, cât şi fiinţa Episcopului Audius sunt admirabile şi lipsite de vreo erezie, este acest conceput teologic al audienilor.

De la Epifanie aflăm subtil despre discrepanţa pe care o văd audienii între Noul şi vechiul testament, dar trebuie să lămurim faptul că similitudini între marcionism şi audianism nu există. De pildă, Marcion apare ca un ucenic al Sfântului Apostol Ioan care, într-un moment de distanţare faţă de ultimii apostoli în viaţă şi fiind căzut din graţiile episcopilor de la sfârşitul primului secol şi începutul celui de-al doilea, ajunge să rezume tot Noul Testament la Evanghelia lui Luca şi la scrierile Apostolului Pavel pe care îl diviniza într-un mod aparte. Nu este vinovat pentru cinstirea exagerată a lui Pavel, pentru că în primele secole, după ce Pavel fusese odinioară autorul unei schisme de proporţii, mulţi l-au divinizat mai mult decât îi era statutul. De pildă, între Dumnezeiescul Petru şi ucenicul Pavel nu există nicio legătură, nici de amiciţie şi nici de egalitate ierarhică.

Subiectul despre schisma lui Pavel din care s-a ridicat după câţiva ani de rătăcire, datorită luptei acerbe a dumnezeieştii femei, Maria Magdalena şi a Apostolilor într-un cuget cu aceasta, necesită o dezbatere aparte. Rezumându-ne acum numai la textul Panarionului, vedem că Epifanie nu ezită să-l socotească eretic pe Marcion, dar nu cum s-a tot vehiculat prin cărţi, ca şi cum motivul ereziei ar fi constat în catalogarea divinităţii vechi-testamentare drept un demon plin de patimi, total diferit de Dumnezeul Noului Testament, cum zice şi Apostolul Pavel în Epistola către Romani, ci pentru faptul că Marcion a dărâmat dumnezeieştile scrieri ale Apostolilor pentru a-i da întâietate lui Pavel.

Traducerea „Panarionului” s-a făcut în anul 2023 şi tot în acest an a fost explicat întregul capitol despre Audieni al lui Epifanie, aducând în discuţie poziţia şi opoziţia în conglăsuire cu autorul.

„Sfântul Epifanie” a avut o afinitate faţă de Sfântul Audius. În ciuda vrerilor ierarhiei Bisericii Imperiale, Epifanie nu a cutezat să aprecieze modul de viaţă al lui Audius şi al „audienilor”, dogma lor şi statornicia acestora în Tradiţia Apostolică – astăzi aproape deloc cunoscută de către ortodocşi şi catolici. Chiar dacă poziţia lui Epifanie nu a fost una confortabilă pentru mulţi dintre episcopii vremii, totuşi Sinodul al II-lea ecumenic aprobă publicarea ambelor lucrări, Panarionul şi Ancoratosul, care s-au păstrat până în zilele noastre şi datorită cărora înţelegem în profunzime de ce Audianismul a reprezentat prima formă de veteroprotestantism faţă de toate reformele poftite şi impuse de împăraţii bizantini.

Din Panarion putem înţelege de ce Epifanie s-a arătat un aprig luptător împotriva „ioaniţilor” de la finalul secolului al IV-lea, asta pentru că poziţia lui faţă de origenism, ca şi a audienilor, era una negativă şi absolut demnă de apreciat. Şi acest subiect va necesita o amplă dezbatere pentru a nimeni să nu aibă impresia că marele Ioan Gură de Aur trebuie condamnat pentru o erezie cu care nu a empatizat, ci cu care l-au asociat politicienii vremii numai pentru discreditare şi înlăturare.

Dacă nu ar fi existat Panarionul, afirmaţia lui Epifanie despre audianism că este „izvorul credinţei” nu ar fi fost crezută, probabil, de niciun ortodox sau catolic şi mai ales din zilele noastre, care au fost hrăniţi cu opoziţii ariene doar de dragul de a „sta drepţi în ortodoxie”. Nu-i singurul moment în care ortodoxia a apelat la minciună doar pentru a-şi determina adepţii să fie din ce în ce mai fanatici şi devotaţi unui crez despre care observăm cu o oarecare ironie că studiază, dar nu tot ce ar trebui studiat, nici măcar dintre scrierile propriilor Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti. Ei bine, mulţumim lui Dumnezeu că nu numai noi facem afirmaţia că acest crez este cu totul deosebit, admirabil şi izvor al credinţei adevărate în Hristos – Dumnezeul care s-a arătat în trup – ci şi unul dintre marii Sfinţi ai bisericilor ortodoxe şi catolice.

Aşadar, vă invităm ca în continuare să analizăm poziţia lui Epifanie faţă de doctrina şi punctele de vedere ale creştinilor audieni şi totodată să observăm concluziile sale că, astfel de persoane precum Audius, sunt necesare să existe şi să vorbească împotriva unor reforme şi erezii, mai ales – cum zice şi Epifanie – dacă modul lor de a crede este unul admirabil.

Compentariul „Panarionului” este publicat aici: https://apostolicon.wordpress.com/panarion/

NOTĂ: lucrarea va suferi mici corecturi ale traducerii şi adaptări ulterioare, publicaţia fiind un stadiu încă nedefinitivat datorită timpului de care nu am dispus într-un mod satisfăcător şi suficient.

DRUMUL SPRE AŞEZĂRILE RUPESTRE A FOST ASFALTAT

Comuna Bozioru găzduieşte una dintre cele mai vechi aşezări umane din lume, nu doar din Europa. Pe raza comunei s-au conservat până în zilele noastre, în ciuda vitregiei timpului la care au fost martore din antichitate şi până în secolul al V-lea, peste 29 de obiective turistice, unele de provenienţă preistorică, altele de origine creştină. Printre acestea, amintim doar grota „Fundul Peşterii”, poziţionată în „Genunchiul carpatin”, nepereche între cele peste 12.000 de peşteri descoperite în România. Intrarea în peşteră se face dinspre Sud către Nord, lucru întâlnit la toate celelalte peşteri şi bisericuţe, atipic pentru confesiunile bizantine şi romane.

Până în acest an, urcuşul spre cel mai frumos colţ de rai al României era foarte dificil de parcurs. Lipsa asfaltului era o povară pentru turişti. În pofida inconvenientelor, anual poposesc aici peste 50.000 de turişti din diferite ţări ale lumii. Începând cu anul 2023, la iniţiativa domnului Primar Valentin Grigore, drumul spre Poiana Cozanei este accesibil oricărui autoturism, până la bifurcaţia care duce spre zona peşterilor de la Nucu.

Sursă foto: comunabozioru.ro

În anul 257, se stabileşte aici, în Gothia, o comunitate creştină de 100.000 de suflete. Statul Got, din consemnările istorice existente, este primul stat din lume care acordă libertate religioasă tuturor cetăţenilor săi, fapt ce a stârnit nenumărate represalii din partea Bizanţului şi Romei. Libertatea religioasă avea să fie îngrădită abia în secolul al V-lea.

Peşterile de la Bozioru sunt consemnate în nenumărate scrieri antice şi mai recente, iar fenomenele care s-au petrecut şi se petrec aici au contribuit la evidenţierea potenţialului turistic şi religios al Buzăului lui Benone Sinulescu.

Începând cu secolul al IV-lea, la Bozioru îşi duc traiul creştinii conduşi de Episcopul Audius, mesopotamian la origine, fondatorul tezelor antropomorfe (întruparea lui Dumnezeu), alături de Episcopii Silvan de Cirta, amintit de scrierile referitoare la donatişti, Serapion de Tell El-Timai (Egipt), consemnat de Sfântul Ioan Gură de Aur în Scrisoarea a IX-a, Moduharius şi alţii.

Nu numai audienii au iubit Bozioru, ci o multitudine de identităţi religioase, etnice şi de alte feluri. Aşadar, doritorii de drumeţii, pot oricând să petreacă un week-end de neuitat, în compania unui ghid turistic, pentru prevenirea oricărei situaţii, cazarea fiind foarte accesibilă în cadrul Pensiunii „Motel Runcosu”.

O parte dintre „secretele” neexpuse public, ale regiunii, constând în artefacte de o valoare inestimabilă pentru istoria şi cultura ţării noastre, sunt protejate în cadrul Primăriei.

Celebra grotă „Fundul Peşterii”

Din faţa grotei „Fundul peşterii” se vede „cel mai albastru cer din lume”.
Referinţă: https://adevarul.ro/stiri-locale/buzau/foto-cerul-straniu-din-bozioru-fenomen-unic-in-1603696.html

Intrarea în Poiana Cozanei a fost interzisă în perioada comunistă.

Vă sfătuim să preveniţi orice forme de vandalism, adică: scrijelirea numelor pe pereţi, aruncarea deşeurilor în locuri neamenajate, pentru a putea da dovadă întregii lumi că România este un stat format dintr-o populaţie de oameni predominant educaţi!

În cazul în care luaţi act de vreo formă de vandalism, vă rugăm să informaţi autorităţile pentru aplicarea măsurilor care se impun.

De asemenea, vă informăm că Peşterile sunt dovezi ale unui creştinism de origine apostolică drept pentru care, abandonarea unor litografii (iconiţe sau altfel de obiecte moderne) strică întregul aspect autentic al acestora.

Pentru căutătorii de paranormal şi mitologii păgâne, este utilă informaţia că în regiune nu există nici un „portal” care te duce spre alte lumi, creştinismul fondatorilor acestor aşezări fiind unul pur realist şi logic, neasimilând nici un obicei păgân sau de altă credinţă religioasă. Cu toate acestea, puteţi asista la multe alte fenomene naturale rar întâlnite în alte părţi ale lumii, zona fiind dovedită de cercetători având efecte sau reacţii imposibil de explicat. Iarăşi, încărcătura energetică şi magnetică a zonei a fost studiată mult timp, cât şi apa izvorului din apropierea „Bisericuţei lui Iosif”, medaliată cu aur în anul 1924 ca fiind cea mai pură apă din Europa.

Crucea lui Audius – sursă: adevărul.ro

AUDIENII DE LA BOZIORU

În urma persecuţiilor şi restricţiilor impuse de împăratul arian Constanţiu, fiul lui Constantin cel Mare, Episcopul Audius este exilat în Dobrogea, de unde trece în ţinuturile muntoase Gothiei împreună cu ucenicii săi. Doctrina audienilor era de fapt o combatere a ereziei arianismului prin însăşi structura sa fundamentală. Nu doar acest fapt a stat la baza persecuţiilor suferite, ci şi modul vocal al Episcopului Audius de a combate iubirea de avuţie a unor contemporani de-ai săi, oficiali bisericeşti.

Despre audienii de la Bozioru şi despre conducătorul lor, Epifanie, Episcopul Salaminei din Cipru (n. 310 – d. 403), scrie:

„Audaeus (îndrăzneţ/curajos în limba latină), era din Mesopotamia, un om eminent în patria sa pentru puritatea vieții sale, zelul evlavios și credința lui. De multe ori, când vedea lucrurile care se întâmplau în biserici, chiar sub nasul episcopilor și preoților, se opunea unui asemenea comportament, spunând cu mustrare: „Nu așa trebuie să fie; aceste lucruri nu ar trebui să fie făcute așa” – ca un care spune adevărul, după cum se cuvine, persoanelor care vorbesc deschis, din respect pentru adevăr, mai ales când propriile lor vieți sunt admirabile.

Și așa, după cum am spus, când a văzut astfel de lucruri în biserici, s-a simțit nevoit să vorbească pentru a le mustra și nu a vrut să tacă. Căci dacă vedea un membru al clerului iubitor de bani – un episcop sau un preot sau orice alt cleric – era sigur că va vorbi. Și dacă vedea pe cineva trăind în lux și desfrânare, sau pe cineva înjosind solia și rânduiala bisericii, nu putea să le suporte și, după cum am spus, critica astfel de lucruri. Și pentru cei ale căror vieți nu erau la standarde, atitudinea lui era împovărătoare”.

„Pe lângă admirabila sa mărturisire a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh în sensul bisericii apostolice și a păzirii celorlalte dogme cu totală credincioşie, tot modul său de viață este admirabil. Căci și-a câștigat existența cu propriile sale mâini, la fel și episcopii de sub el, și preoții și toți ceilalți” (Panarion, cap. 70, p. 1,2 – p. 2,1).

Cultul audienilor a fost interzis în Imperiul Roman pe data de 30 mai 428 şi reaprobat în România modernă, pe 17 februarie 2022, prin bunăvoinţa Secretariatului de Stat pentru Culte, condus de domnul Victor Opaschi, potrivit art. 52, alin. 1 din OG. 26/2000, Hotărârii Guvernului nr. 44/2014 şi Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, confesiunea funcţionând restrâns în cadrul  Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”, după reguli dogmatice foarte stricte.

Valentina Ciubotaru,

Vicepreşedintele Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”

http://www.apostoliconul.ro

Felicitare către Preotul Mihai Voluşniuc

A fost publicat studiul despre Diaconiţe!

Dragi cititori,

Avem bucuria de a vă anunţa că, pe pagina Asociaţiei Creştine „Apostoliconul” (www.apostoliconul.ro), a fost publicată cea mai nouă lucrare dedicată creştinismului primar – din perioada Sfinţilor Apostoli şi nu numai. Studiul este denumit „DIACONIŢELE” şi reprezintă o reabordare, dintr-o perspectivă contemporană, a două ranguri clericale timpurii şi anume: „diaconiţele” şi „văduvele consacrate”. Termenii sunt foarte puţin cunoscuţi în zilele noastre. Am constatat că mulţi dintre cei ce abordează problema diaconatului feminin, nu stăpânesc îndeajuns realitatea acestei tagme bisericeşti cu origini în creştinismul primar.

Pe tema diaconatului feminin au mai fost realizate studii teologice sau teze, unele dintre ele cu adevărat demne de apreciat şi citit, dar putem fi conştienţi că altele s-au raportat cu precădere la misoginism.

La realizarea acestui studiu au fost folosite mai multe cărţi păstrate din primele 4 secole, dar şi două studii contemporane, cum ar fi: „Slujirea diaconală a femeilor în Biserica Ortodoxă Coptă astăzi” de Ch. Chaillot, tradus în limba română de Protos. Lect. Dr. Vasile Bîrzu şi Pr. Conf. Dr. Habil. Daniel Buda şi „Rolul femeii în Biserică. Problema diaconatului feminin” de Drd. Daniela Luminița Ivanovici, lucrare publicată, în anul 2016, în Revista „Altarul Banatului” a Mitropoliei Bisericii Ortodoxe Române din Timişoara. În anul 2012, am discutat cu fostul conducător al acestei confesiuni religioase (Mitropolia Banatului), Mitropolitul Nicolae Corneanu (1923-2014), în etate de 91 de ani la acea vreme, despre intenţiile domniei sale de a realiza mai multe studii legate de existenţa acestui rang şi mai ales despre slujirea acestor „femei clerici” în Biserică, în adevăratul sens al cuvântului, atribuţie pe care o aveau unele dintre femeile creştine din primele veacuri. Nu se ştie dacă regretatul cărturar bănăţean a mai reuşit să termine vreun studiu, sau dacă le-a început şi dacă vor mai fi publicate vreodată.

Studiul de faţă se dedică acestui rang dat fiind faptul că Asociaţia Creştină „Apostoliconul” şi-a propus să recondiţioneze creştinismul „audian”, în profunzime, readucând la viaţă toate elementele care au constituit Biserica Sfinţilor Apostoli, a primelor 4 secole. Aşadar, credinţa noastră, a fiecăruia, este o bucurie, o trăire şi totodată o misiune care necesită eforturi.

Culegerea informaţiilor a început în anul 2022, dar studiul iniţial a fost început în anul în curs, 2023, urmând ca pe parcursul a 16 zile să fie aşternute pe hârtie toate rezultatele cercetărilor noastre şi corecturile acestora.

Pe parcurs, datorită importanţei şi mai ales atenţiei sporite pe care o necesită acest subiect, studiul va fi îmbogăţit cu alte surse pe care le deţinem sau despre care avem indicii că există, multe dintre acestea fiind datate din prima parte a mileniului întâi şi care deocamdată necesită o cercetare mai profundă pentru a putea fi abordate. Până atunci, vă invităm să vă bucuraţi alături de noi, iar bunul Dumnezeu să-i lumineze mintea fiecăruia aşa încât să înţeleagă toate aceste informaţii şi să nu le interpreteze în mod personal, într-un mod necreştinesc sau care să corupă adevărul. Un adevăr corupt este o informaţie corectă care a fost falsificată parţial sau în totalitate. Deci, o informaţie care, deşi a izvorât dintr-o sursă corectă, a devenit un neadevăr.

Şi cum spune şi Mântuitorul, în Sfânta Evanghelie, că prin adevăr vine şi libertatea în bunul sens al cuvântului, vă mulţumim celor care, indiferent de gen, indiferent de clasă socială sau de mediul în care vă aflaţi, lăsând deoparte „misoginismele popeşti”, puteţi pătrunde în creştinismul apostolic aşa cum a fost el, întemeiat de Hristos, propovăduit de către Apostoli şi de toţi Sfinţii acelor vremuri de demult apuse, chiar dacă, între secole, lucrurile s-au schimbat în anumite confesiuni religioase, la origine creştine, într-o manieră încât originalitatea cultului nu-şi mai găseşte semnificaţia.

Cu aleasă preţuire şi cu dăruire,

Pr. Horepiscop Nicolae Ilie,

preşedintele Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”,

entitate recunoscută de către Secretariatul de Stat pentru Culte al Guvernului României care se dedică studierii, conservării şi propovăduirii creştinismului apostolic şi „audianismului” în România, Ţara Moesiei (Mesiei) sau Ţara Goţilor.

Mulţumim pentru tot sprijinul acordat Preacucernicului Părinte, Mihai Voluşniuc – Preot Creştin Audian, dar şi Vicepreşedintelui Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”, Valentina Victoria Ciubotaru, pentru corecturi şi completări! Dumnezeu să răsplătească fiecăruia pentru implicare!

Astăzi, 7 iunie 2023 – Stil Nou – (25 mai, Stil Vechi), zi în care se face pomenire Sfântului Ierarh Mărturisitor, Dionisie, episcopul Mediolanului, care a fost martirizat la anul 359, dar care a suferit temniţă şi persecuţie împreună cu Sfântul nostru Părinte şi Mucenic, Donatus Magnus, martirizat de bizantini în anul 355, Episcopul Cartaginei; Sf. Mc. Terapont, ep. Ciprului; Sf. Mc. Canis ep. de Calitri; Sf. Mc. Maxim şi Victorin; Sf. sfinţit, Senciu, preotul propovăduitor din Toscana Italiei.

Pentru rugăciunile lor şi ale celor dimpreună cu dânşii, pomeniţi astăzi, ale tuturor Sfintelor femei sârguincioase, care pentru propovăduirea creştinismului s-au nevoit şi ostenit şi pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne, Dumnezeul nostru, creştinesc, mântuieşte-ne şi ne luminează pe noi. Amin.

Studiul se găseşte aici: https://apostolicon.wordpress.com/diaconitele/