CLERUL ACTUAL

Vorbind despre o confesiune religioasă, distincă, prin mărturisirea de credință, anul de renaștere și recunoașere a structurii de către Secretariatul de Stat pentru Culte al Guvernului României, mișcarea creștină audiană la ora actuală este foarte restrânsă.

Primul cleric a fost hirotonit ca episcop (pentru acestă confesiune) de către unul dintre ierarhii ROCOR-D, cu acordul președintelui Sinodului acesteia („Biserica Ortodoxă Rusească din Afara Granițelor Rusiei” sau în limba engleză „Russian Orthodox Curch Outside of Russian” Synod of Metropolitan Damaschin Balabanov).

Din necesitatea slujirii clericale, al doilea cleric a fost hirotonit de către episcopul creștin audian în anul 2021 și confirmat juridic de către entitate după emiterea Hotărârii Secretariatului de Stat pentru Culte, în anul 2022.

Actualmente, există doi clerici slujitori ai acestei confesiuni religioase la nivel național iar obiectivele propuse pentri viitor nu sunt de a hirotoni noi preoți. De asemenea, „audianismul” diferențiază Episcopul de preot numai în momentele în care doctrina cere acest lucru, adică sfințirea Marelui Mir, Altarului, Antimiselor, Mirungerea, Botezul catehumenilor adulți, hirotonia clericilor etc. Duhovnicește vorbind, clericii și episcopii sunt obligați prin Noul Testmanet, și prin Epistolele Sfântului Apostol Ignatie Teoforul să fie egali în sfat cu toate categoriile de creștini, inclusiv cu mirenii.

Cu privire la hirotonie, întrucât audienii conservă succesiunea apostolică şi hirotonia clericală de pe linia Apostolică a Biserici gotice din Cherson (post 1783), nu poate primi hirotonia niciunui alt cult religios, fără excepții. De asemenea, condiția statutară și religioasă pentru a devei creștin, lucru ce permite ascensiunea în rangurile clericale bisericești, să fie Taina Botezului în 3 afundări COMPLETE și să fie primit în mod obligatoriu prin Mirungerea scurtă (din Liturghiereul Sarapion). În cazul în care botezul a fost făcut în alt fel decât cel prevăzut de Statut și de către Mărturisirea de Credință, adică prin stropire, o afundare, afundări incomplete sau cu altceva decât cu apă și nu în numele Sfintei Treimi, distinct invocată, acesta trebuie repetat.

Mirungerea (o singură pecete a darului Sfântului Duh, adică Mirul Mare, pe frunte), confor Statutului, se face doar de către episcopi, preoții putând face toate celelalte rânduieli, cu excepția celor specifice doar episcopilor.

Audianismul NU admite denumirea evreiască de „arhiereu” pentru Episcop, considerând o ofensă adusă numelui real și simbolisticii acestui rang de origine Apostolică. În același timp, consideră erezie fiecare poziție a celor două culte, mari, adică ortodox și catolic, în care unii se proclamă „văicări lui Hristos” (papalitatea) și alții chiar „Hristos între Apostoli”. Apostolul Ignatie ne spune că nimeni nu poate purta măcar demintatea lui Petru, mai marele Apostolilor de după Înviere, numit chiar de Domnul, Episcopul „primat” fiind doar un slujitor al Sfântului Altar, egal cu ceilalți, nu un Apostol și nici închipuind o Persoană Dogmatică, dar nici stăpân peste Biserică și creștini, concept eretic și care este interzis de Apostolul Petru în Epistolă.

Rangul apostolic al diaconiței nu se oferă cu aceeași măsură a clericilor de gen masculin, pentru această treaptă Mărturisirea de Credință impunând mai multe cerințe peste care nu se poate trece sub nicio formă.

(Racla cu 54 de Sfinte Moaște ale unor Apostoli, Ierarhi și Mucenici din secolele I-IV și Vasul în care se păstrează o parte din Sfântul și Marele Mir sfințit în anul 2019, după o rețetă din secolul al III-lea).

Structura Creștină Audiană la ora actuală se organizează juridic după propriul statut, coduri canonice și regulamente interne, în cadrul entității juridice „Asociația Creștină Apostoliconul”. Nu va opta, deocamdată, pentru atingerea niciunei alte forme organizatorice, așa cum prevede art. 5, ain. 3 din Legea Cultelor nr. 489/2006, adică forma de organizare prevăzută în art. 40, respectiv 41 din aceeași Lege, dezvoltând relațiile cu Statul și cu terții prin entitatea recunoscută de către Secretariatul de Stat pentru Culte al Guvernului României, prin Decizia nr. C-208/17.02.2022, adică ASOCIAȚIA CREȘTINĂ „APOSTOLICONUL” sau „Episcopia Creștină Audiană”, denumită astfel în cadrul statutar și juridic al acesteia.

Potrivit art. 52, alin. 1 din Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 44/2013 şi în acord cu Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor din România, dată în aplicare Secretariatului de Stat pentru Culte al Guvernului României, fiecare confesiune religioasă, dacă doreşte să întreţină rapoarte cu Statul şi cu terţii, este obligată să fie autorizată de către Secretariatul de Stat pentru Culte (prin aviz sau prin decizie de luare în evidenţă). Acestea trebuie să expună, potrivit comunicării nr. 12298/06.01.2020, raportat la dispoziţiile Legii Cultelor cu privire la similitudinea Asociaţiilor Religioase, trebuie să includă în Statut şi în Actul Constitutiv doctrina proprie, forma de organizare religioasă şi generalităţile distincte ale confesiunii religioase practicate/mărturisite.

Între anii 2016 și 2019 au fost adunate de pe toate continentele 120 de plante, flori și rășini din care, între anii 2019 și 2023 s-au sfințit 4 litri de Sfântul și Marele Mir. O cantitate de jumătate de Litru a fost depusă, pentru viitoarele generații, într-un recipient frumos ornat din bronz aurit. Marele Mir se folosește numai la Botez (Mirungere), Sfințirea peretelui de Nord al Bisericii sau a Sfântului Antimis.

În cazul Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”, înfiinţată prin Decizia Instanţei în data de 01.08.2019, elementele distincte şi specifice confesiunii creştine „audianism” au fost incluse în Statut prin decizia Instanţei, în data de 17 august 2021, ca mai apoi să fie urmate procedurile de autorizare din partea Secretariatului de Stat pentru Culte, îndeplinind astfel art. 52 din OG. 26/2000 şi prevederile Legii Cultelor.

Cel puțin o dată pe an creștinii audieni merg la Bisericuțele Rupestre de la Bozioru pentru rugăciune și alte activități spirituale.

Fiecare confesiune religioasă din România, cult, asociaţie religioasă (cult religios minoritar) sau comunitate religioasă care funcţionează în baza Legii nr. 489/2006, actualizată, este obligată să se organizeze potrivit constituţiei, legii, propriilor statute şi coduri canonice distincte.

Doctrina este inclusă în mai multe lucrări/studii publicate AICI iar regulamentele statutare, cu excepţia actelor adiţionale, pot fi accesate AICI.

Horepiscop Nicolae Ilie

Hirotonit diacon de către Mitr. Damaschin Balabanov şi preot de către Episcopul Andrian Zamlinschi (la Sinodul ROCOR-D din octombrie 2010, în loc. Zaporojie, Ucraina.

Hirotonit Episcop pentru confesiunea creştină audiană pe 11 noiembrie 2017, de către Episcopul Serafim, cu binecuvântarea şi acordul Mitropolitului Damaschin.

Preot Mihai Voluşniuc

Preot Mihai Voluşniuc – Hirotonit diacon şi Preot (misionar) de către Episcopul Nicolae, pe data de 14 august 2021 şi confirmat juridic prin Hotărârea Adunării Generale nr. 89/08.04.2022, după Decizia Secretariatului de Stat pentru Culte din 17.02.2022, în Biserica Creştină Audiană „Sf. Ap. Ioan” (sec. IV).

Din data de 8 aprilie 2022 este membri titular şi cu drept de vot în Adunarea Naţională Bisericească, adunare religioasă prevăzută de către Statut.

Clericii creştini audieni practică propriile rânduieli de slujbă (Liturghiile Apostolilor) şi de rugăciune, folosesc propriile cărţi cultice şi se adresează strict membrilor şi viitorilor membri, nepermiţând nicio formă de prozelitism, chiar şi aceea admisă de către legislaţia Statului Român. Aceste abordări juridică-religioase se datorează faptului că absolut totul diferă în această confesiune, datată documentar în prima jumătate a secolului al IV-lea, cu origini apostolice, spre deosebire de rânduielile şi crezurile celorlalte confesiuni religioase cunoscute astăzi.

Îmbrăţişarea doctrinei „audiene” este una anevoioasă, dat fiind faptul că fiecare creştin în parte este nevoit să cunoască întreaga mărturisire de credinţă, în complexitatea acesteia, fără formalism eclesiologic sau practic.

Nimic din ce au lăsat Dumnezeieştii Apostoli nu este de ignorat, înlocuit, reinterpretat, completat sau abrogat, în materie de dogmă, doctrină/eclesiologie, practică liturgică sau de convieţuire şi conlucrare spirituali şi socială în acelaşi timp.