Panarion – Epifanie de Salamina despre Audianism

Cartea intitulată „Panarion” este scrisă de Episcopul Epifanie de Salamina (Cipru) între anii 375 şi 378. A fost publicată mai târziu, cu aprobarea Sinodului al II-lea ecumenic, alături de o altă lucrare a sa, „Ancoratus”. În ambele cărţi, Epifanie arată că Audienii nu au fost vinovaţi de nici o erezie şi nici învinuiţi de Biserica Ortodoxă ca fiind eretici, pentru că întreaga lor manieră eclesiologică era concentrată pe conservarea şi promovarea dogmelor şi tradiţiilor Sfinţilor Apostoli. Singura biserică a veacului al IV-lea care a considerat audianismul o erezie a fost cea ariană, a cărei poziţii este publicată în zilele noastre pe Wikipedia. Este, bineînţeles, o poziţie eretică a unor într-adevăr condamnaţi a fi eretici.

Epifanie expune în Panarion opoziţiile sale, dar şi ale bisericii din care făcea parte şi care mai apoi avea să-l includă în lista sfinţilor universali, faţă de doctrinele unui număr de 70 de credinţe religioase de origine creştină. Cartea are ca descriere „contra ereziilor”, dar singurul crez din acest volum despre care Epifanie afirmă şi argumentează că atât dogma, cât şi fiinţa Episcopului Audius sunt admirabile şi lipsite de vreo erezie, este acest conceput teologic al audienilor.

De la Epifanie aflăm subtil despre discrepanţa pe care o văd audienii între Noul şi vechiul testament, dar trebuie să lămurim faptul că similitudini între marcionism şi audianism nu există. De pildă, Marcion apare ca un ucenic al Sfântului Apostol Ioan care, într-un moment de distanţare faţă de ultimii apostoli în viaţă şi fiind căzut din graţiile episcopilor de la sfârşitul primului secol şi începutul celui de-al doilea, ajunge să rezume tot Noul Testament la Evanghelia lui Luca şi la scrierile Apostolului Pavel pe care îl diviniza într-un mod aparte. Nu este vinovat pentru cinstirea exagerată a lui Pavel, pentru că în primele secole, după ce Pavel fusese odinioară autorul unei schisme de proporţii, mulţi l-au divinizat mai mult decât îi era statutul. De pildă, între Dumnezeiescul Petru şi ucenicul Pavel nu există nicio legătură, nici de amiciţie şi nici de egalitate ierarhică.

Subiectul despre schisma lui Pavel din care s-a ridicat după câţiva ani de rătăcire, datorită luptei acerbe a dumnezeieştii femei, Maria Magdalena şi a Apostolilor într-un cuget cu aceasta, necesită o dezbatere aparte. Rezumându-ne acum numai la textul Panarionului, vedem că Epifanie nu ezită să-l socotească eretic pe Marcion, dar nu cum s-a tot vehiculat prin cărţi, ca şi cum motivul ereziei ar fi constat în catalogarea divinităţii vechi-testamentare drept un demon plin de patimi, total diferit de Dumnezeul Noului Testament, cum zice şi Apostolul Pavel în Epistola către Romani, ci pentru faptul că Marcion a dărâmat dumnezeieştile scrieri ale Apostolilor pentru a-i da întâietate lui Pavel.

Traducerea „Panarionului” s-a făcut în anul 2023 şi tot în acest an a fost explicat întregul capitol despre Audieni al lui Epifanie, aducând în discuţie poziţia şi opoziţia în conglăsuire cu autorul.

„Sfântul Epifanie” a avut o afinitate faţă de Sfântul Audius. În ciuda vrerilor ierarhiei Bisericii Imperiale, Epifanie nu a cutezat să aprecieze modul de viaţă al lui Audius şi al „audienilor”, dogma lor şi statornicia acestora în Tradiţia Apostolică – astăzi aproape deloc cunoscută de către ortodocşi şi catolici. Chiar dacă poziţia lui Epifanie nu a fost una confortabilă pentru mulţi dintre episcopii vremii, totuşi Sinodul al II-lea ecumenic aprobă publicarea ambelor lucrări, Panarionul şi Ancoratosul, care s-au păstrat până în zilele noastre şi datorită cărora înţelegem în profunzime de ce Audianismul a reprezentat prima formă de veteroprotestantism faţă de toate reformele poftite şi impuse de împăraţii bizantini.

Din Panarion putem înţelege de ce Epifanie s-a arătat un aprig luptător împotriva „ioaniţilor” de la finalul secolului al IV-lea, asta pentru că poziţia lui faţă de origenism, ca şi a audienilor, era una negativă şi absolut demnă de apreciat. Şi acest subiect va necesita o amplă dezbatere pentru a nimeni să nu aibă impresia că marele Ioan Gură de Aur trebuie condamnat pentru o erezie cu care nu a empatizat, ci cu care l-au asociat politicienii vremii numai pentru discreditare şi înlăturare.

Dacă nu ar fi existat Panarionul, afirmaţia lui Epifanie despre audianism că este „izvorul credinţei” nu ar fi fost crezută, probabil, de niciun ortodox sau catolic şi mai ales din zilele noastre, care au fost hrăniţi cu opoziţii ariene doar de dragul de a „sta drepţi în ortodoxie”. Nu-i singurul moment în care ortodoxia a apelat la minciună doar pentru a-şi determina adepţii să fie din ce în ce mai fanatici şi devotaţi unui crez despre care observăm cu o oarecare ironie că studiază, dar nu tot ce ar trebui studiat, nici măcar dintre scrierile propriilor Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti. Ei bine, mulţumim lui Dumnezeu că nu numai noi facem afirmaţia că acest crez este cu totul deosebit, admirabil şi izvor al credinţei adevărate în Hristos – Dumnezeul care s-a arătat în trup – ci şi unul dintre marii Sfinţi ai bisericilor ortodoxe şi catolice.

Aşadar, vă invităm ca în continuare să analizăm poziţia lui Epifanie faţă de doctrina şi punctele de vedere ale creştinilor audieni şi totodată să observăm concluziile sale că, astfel de persoane precum Audius, sunt necesare să existe şi să vorbească împotriva unor reforme şi erezii, mai ales – cum zice şi Epifanie – dacă modul lor de a crede este unul admirabil.

Compentariul „Panarionului” este publicat aici: https://apostolicon.wordpress.com/panarion/

NOTĂ: lucrarea va suferi mici corecturi ale traducerii şi adaptări ulterioare, publicaţia fiind un stadiu încă nedefinitivat datorită timpului de care nu am dispus într-un mod satisfăcător şi suficient.

Întâlnire cu Secretarul de Stat pentru Culte al Guvernului României

Miercuri, 13 decembrie 2013, Secretarul de Stat pentru Culte al Guvernului României, dr. Ciprian-Vasile Olinici, teolog român şi doctor în psihologie, s-a întâlnit cu Pr. Horepiscop Nicolae Ilie, Preşedintele Asociaţiei Creştine „Apostoliconul” – confesiunea „audianism” şi cu vicepreşedintele acesteia, Victoria Valentina Ciubotaru.

În cadrul întâlnirii, s-au discutat mai multe aspecte privitoare la viaţa religioasă din România, cadrele legale al libertăţii religioase şi posibilitatea explicitării Legii nr. 489/2006 prin modificarea actului sau prin adoptarea unui Ordin de instrucţiuni privind aplicarea art. 52 din OG. 26/2000 şi capitolului al treilea din Legea generală Cultelor.

Viaţa religioasă din România este reglementată de mai multe legi, ordonanţe, hotărâri de guvern şi alte acte normative sau regulamente ale instituţiilor statului, punându-se accentul pe statutele aprobate sau avizate ale confesiunilor religioase existente în România şi constituite potrivit legii, altele decât cele 18 culte religioase majoritare şi cele 44 de asociaţii religioase, numărul lor depăşind 200 de credinţe religioase, faţă de care Statul Român este neutru din punct de vedere constituţional.

Problemele întâlnite în ţară, cu privire la respectarea libertăţii religioase, fie în cadrul instituţiilor statului şi unităţilor teritoriale ale acestuia, se datorează abordării superficiale sau greşite a Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, dar care nu este singura lege care reglementează libertatea religioasă din România. Astfel, există necesitatea cunoaşterii complexe a legislaţiei, atât pentru organele statului, cât şi pentru membrii de conducere ai confesiunilor religioase aprobate.

O parte dintre problemele cu care se confruntă domeniul vieţii religioase din România se datorează intenţiilor membrilor unor confesiuni religioase care, în baza unor documente legale dar limitate, îşi extind atribuţiile mai mult decât prevăd propriile lor statute sau regulamente de ordine interioară. Alte probleme sunt generate de învrăjbirea religioasă care pleacă în special de la fanatismul unor adepţi din diferite confesiuni aprobate.

Este încântător faptul că domnul Secretar de Stat pentru Culte, Ciprian Olinici, cunoaşte tezele Sfântului Episcop Audius, iar dintre problemele semnalate de acesta la începutul secolului al IV-lea, unele încă sunt întâlnite şi în zilele noastre. Este de apreciat neutralitatea cu care domnia sa se raportează dialogului interconfesional şi intercreştin şi sprijinul pe care îl acordă confesiunilor religioase legale, în acord cu propriile lor statute şi în limitele legale ale atribuţiilor sale prevăzute de H.G. 44/2013.

Autonomia cultelor şi confesiunilor religioase din România este garantată de Guvernul României prin Secretariatul de Stat pentru Culte şi celelalte instituţii ale administraţiei publice centrale, lucru care ne dovedeşte că democraţia românească păstrează noţiunea de libertate religioasă apărută pentru prima dată în legislaţia Gothiei, în urmă cu aproximativ 1700 de ani.

După întrevederea ce a avut loc la sediul Secretariatului de Stat, Preşedintele Asociaţiei Creştine „Apostoliconul” i-a dăruit domnului Ministru „Crucea Iacobită” şi câteva dintre studiile realizate între anii 2019-2023 pe marginea doctrinelor Episcopului Audius, iar domnia Sa a dăruit două albume ale Ministrului Cultelor şi două cărţi de legislaţie şi instrucţie, publicate de Secretariatul de Stat pentru Culte în anul 2018.

Relaţiile dintre stat şi confesiunile religioase legal constituite în România se realizează pe baza respectului reciproc.

CIPRIAN OLINICI, lector asociat al Universităţii din Bucureşti, s-a născut pe 5 august 1982 în Rădăuţi.

Este absolvent al Seminarul Teologic Ortodox ,,Mitropolitul Dosoftei” Suceava, absolvent al Facultăţii Teologie Ortodoxă ,,Dumitru Stăniloae” din Iaşi şi al Institutului Catolic din Paris, Franţa, iar în anul 2019 devine doctor în teologie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Din anul 2017 urmează cursurile Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Titus Maiorescu” din Bucureşti, în anul 2020 obţinând diploma de master în psihologie cognitivă-comportamentală.

Despre sine, spune cu modestie că „psihologia este doar o pasiune”, în realitate având toate atuurile unui foarte bun psiholog.

Din anul 2015 a ocupat funcţia de Director General al postului de radio şi televiziune „TRINITAS” al Bisericii Ortodoxe Române şi colaborator al Ziarului „Lumina” şi partener al Academiei Române, Ministerului Culturii şi Institutului Cultural Român.

La propunerea cultelor religioase din România, Premierul Marcel Ciolacu l-a investit în funcţia de Secretar de Stat pentru Culte al Guvernului României, prin Decizia nr. 232 din data de 23 iunie 2023.

Istoricul Secretariatului de Stat pentru Culte se găseşte aici: http://culte.gov.ro/?page_id=438.

DRUMUL SPRE AŞEZĂRILE RUPESTRE A FOST ASFALTAT

Comuna Bozioru găzduieşte una dintre cele mai vechi aşezări umane din lume, nu doar din Europa. Pe raza comunei s-au conservat până în zilele noastre, în ciuda vitregiei timpului la care au fost martore din antichitate şi până în secolul al V-lea, peste 29 de obiective turistice, unele de provenienţă preistorică, altele de origine creştină. Printre acestea, amintim doar grota „Fundul Peşterii”, poziţionată în „Genunchiul carpatin”, nepereche între cele peste 12.000 de peşteri descoperite în România. Intrarea în peşteră se face dinspre Sud către Nord, lucru întâlnit la toate celelalte peşteri şi bisericuţe, atipic pentru confesiunile bizantine şi romane.

Până în acest an, urcuşul spre cel mai frumos colţ de rai al României era foarte dificil de parcurs. Lipsa asfaltului era o povară pentru turişti. În pofida inconvenientelor, anual poposesc aici peste 50.000 de turişti din diferite ţări ale lumii. Începând cu anul 2023, la iniţiativa domnului Primar Valentin Grigore, drumul spre Poiana Cozanei este accesibil oricărui autoturism, până la bifurcaţia care duce spre zona peşterilor de la Nucu.

Sursă foto: comunabozioru.ro

În anul 257, se stabileşte aici, în Gothia, o comunitate creştină de 100.000 de suflete. Statul Got, din consemnările istorice existente, este primul stat din lume care acordă libertate religioasă tuturor cetăţenilor săi, fapt ce a stârnit nenumărate represalii din partea Bizanţului şi Romei. Libertatea religioasă avea să fie îngrădită abia în secolul al V-lea.

Peşterile de la Bozioru sunt consemnate în nenumărate scrieri antice şi mai recente, iar fenomenele care s-au petrecut şi se petrec aici au contribuit la evidenţierea potenţialului turistic şi religios al Buzăului lui Benone Sinulescu.

Începând cu secolul al IV-lea, la Bozioru îşi duc traiul creştinii conduşi de Episcopul Audius, mesopotamian la origine, fondatorul tezelor antropomorfe (întruparea lui Dumnezeu), alături de Episcopii Silvan de Cirta, amintit de scrierile referitoare la donatişti, Serapion de Tell El-Timai (Egipt), consemnat de Sfântul Ioan Gură de Aur în Scrisoarea a IX-a, Moduharius şi alţii.

Nu numai audienii au iubit Bozioru, ci o multitudine de identităţi religioase, etnice şi de alte feluri. Aşadar, doritorii de drumeţii, pot oricând să petreacă un week-end de neuitat, în compania unui ghid turistic, pentru prevenirea oricărei situaţii, cazarea fiind foarte accesibilă în cadrul Pensiunii „Motel Runcosu”.

O parte dintre „secretele” neexpuse public, ale regiunii, constând în artefacte de o valoare inestimabilă pentru istoria şi cultura ţării noastre, sunt protejate în cadrul Primăriei.

Celebra grotă „Fundul Peşterii”

Din faţa grotei „Fundul peşterii” se vede „cel mai albastru cer din lume”.
Referinţă: https://adevarul.ro/stiri-locale/buzau/foto-cerul-straniu-din-bozioru-fenomen-unic-in-1603696.html

Intrarea în Poiana Cozanei a fost interzisă în perioada comunistă.

Vă sfătuim să preveniţi orice forme de vandalism, adică: scrijelirea numelor pe pereţi, aruncarea deşeurilor în locuri neamenajate, pentru a putea da dovadă întregii lumi că România este un stat format dintr-o populaţie de oameni predominant educaţi!

În cazul în care luaţi act de vreo formă de vandalism, vă rugăm să informaţi autorităţile pentru aplicarea măsurilor care se impun.

De asemenea, vă informăm că Peşterile sunt dovezi ale unui creştinism de origine apostolică drept pentru care, abandonarea unor litografii (iconiţe sau altfel de obiecte moderne) strică întregul aspect autentic al acestora.

Pentru căutătorii de paranormal şi mitologii păgâne, este utilă informaţia că în regiune nu există nici un „portal” care te duce spre alte lumi, creştinismul fondatorilor acestor aşezări fiind unul pur realist şi logic, neasimilând nici un obicei păgân sau de altă credinţă religioasă. Cu toate acestea, puteţi asista la multe alte fenomene naturale rar întâlnite în alte părţi ale lumii, zona fiind dovedită de cercetători având efecte sau reacţii imposibil de explicat. Iarăşi, încărcătura energetică şi magnetică a zonei a fost studiată mult timp, cât şi apa izvorului din apropierea „Bisericuţei lui Iosif”, medaliată cu aur în anul 1924 ca fiind cea mai pură apă din Europa.

Crucea lui Audius – sursă: adevărul.ro

AUDIENII DE LA BOZIORU

În urma persecuţiilor şi restricţiilor impuse de împăratul arian Constanţiu, fiul lui Constantin cel Mare, Episcopul Audius este exilat în Dobrogea, de unde trece în ţinuturile muntoase Gothiei împreună cu ucenicii săi. Doctrina audienilor era de fapt o combatere a ereziei arianismului prin însăşi structura sa fundamentală. Nu doar acest fapt a stat la baza persecuţiilor suferite, ci şi modul vocal al Episcopului Audius de a combate iubirea de avuţie a unor contemporani de-ai săi, oficiali bisericeşti.

Despre audienii de la Bozioru şi despre conducătorul lor, Epifanie, Episcopul Salaminei din Cipru (n. 310 – d. 403), scrie:

„Audaeus (îndrăzneţ/curajos în limba latină), era din Mesopotamia, un om eminent în patria sa pentru puritatea vieții sale, zelul evlavios și credința lui. De multe ori, când vedea lucrurile care se întâmplau în biserici, chiar sub nasul episcopilor și preoților, se opunea unui asemenea comportament, spunând cu mustrare: „Nu așa trebuie să fie; aceste lucruri nu ar trebui să fie făcute așa” – ca un care spune adevărul, după cum se cuvine, persoanelor care vorbesc deschis, din respect pentru adevăr, mai ales când propriile lor vieți sunt admirabile.

Și așa, după cum am spus, când a văzut astfel de lucruri în biserici, s-a simțit nevoit să vorbească pentru a le mustra și nu a vrut să tacă. Căci dacă vedea un membru al clerului iubitor de bani – un episcop sau un preot sau orice alt cleric – era sigur că va vorbi. Și dacă vedea pe cineva trăind în lux și desfrânare, sau pe cineva înjosind solia și rânduiala bisericii, nu putea să le suporte și, după cum am spus, critica astfel de lucruri. Și pentru cei ale căror vieți nu erau la standarde, atitudinea lui era împovărătoare”.

„Pe lângă admirabila sa mărturisire a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh în sensul bisericii apostolice și a păzirii celorlalte dogme cu totală credincioşie, tot modul său de viață este admirabil. Căci și-a câștigat existența cu propriile sale mâini, la fel și episcopii de sub el, și preoții și toți ceilalți” (Panarion, cap. 70, p. 1,2 – p. 2,1).

Cultul audienilor a fost interzis în Imperiul Roman pe data de 30 mai 428 şi reaprobat în România modernă, pe 17 februarie 2022, prin bunăvoinţa Secretariatului de Stat pentru Culte, condus de domnul Victor Opaschi, potrivit art. 52, alin. 1 din OG. 26/2000, Hotărârii Guvernului nr. 44/2014 şi Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, confesiunea funcţionând restrâns în cadrul  Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”, după reguli dogmatice foarte stricte.

Valentina Ciubotaru,

Vicepreşedintele Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”

http://www.apostoliconul.ro

A fost publicat studiul despre Diaconiţe!

Dragi cititori,

Avem bucuria de a vă anunţa că, pe pagina Asociaţiei Creştine „Apostoliconul” (www.apostoliconul.ro), a fost publicată cea mai nouă lucrare dedicată creştinismului primar – din perioada Sfinţilor Apostoli şi nu numai. Studiul este denumit „DIACONIŢELE” şi reprezintă o reabordare, dintr-o perspectivă contemporană, a două ranguri clericale timpurii şi anume: „diaconiţele” şi „văduvele consacrate”. Termenii sunt foarte puţin cunoscuţi în zilele noastre. Am constatat că mulţi dintre cei ce abordează problema diaconatului feminin, nu stăpânesc îndeajuns realitatea acestei tagme bisericeşti cu origini în creştinismul primar.

Pe tema diaconatului feminin au mai fost realizate studii teologice sau teze, unele dintre ele cu adevărat demne de apreciat şi citit, dar putem fi conştienţi că altele s-au raportat cu precădere la misoginism.

La realizarea acestui studiu au fost folosite mai multe cărţi păstrate din primele 4 secole, dar şi două studii contemporane, cum ar fi: „Slujirea diaconală a femeilor în Biserica Ortodoxă Coptă astăzi” de Ch. Chaillot, tradus în limba română de Protos. Lect. Dr. Vasile Bîrzu şi Pr. Conf. Dr. Habil. Daniel Buda şi „Rolul femeii în Biserică. Problema diaconatului feminin” de Drd. Daniela Luminița Ivanovici, lucrare publicată, în anul 2016, în Revista „Altarul Banatului” a Mitropoliei Bisericii Ortodoxe Române din Timişoara. În anul 2012, am discutat cu fostul conducător al acestei confesiuni religioase (Mitropolia Banatului), Mitropolitul Nicolae Corneanu (1923-2014), în etate de 91 de ani la acea vreme, despre intenţiile domniei sale de a realiza mai multe studii legate de existenţa acestui rang şi mai ales despre slujirea acestor „femei clerici” în Biserică, în adevăratul sens al cuvântului, atribuţie pe care o aveau unele dintre femeile creştine din primele veacuri. Nu se ştie dacă regretatul cărturar bănăţean a mai reuşit să termine vreun studiu, sau dacă le-a început şi dacă vor mai fi publicate vreodată.

Studiul de faţă se dedică acestui rang dat fiind faptul că Asociaţia Creştină „Apostoliconul” şi-a propus să recondiţioneze creştinismul „audian”, în profunzime, readucând la viaţă toate elementele care au constituit Biserica Sfinţilor Apostoli, a primelor 4 secole. Aşadar, credinţa noastră, a fiecăruia, este o bucurie, o trăire şi totodată o misiune care necesită eforturi.

Culegerea informaţiilor a început în anul 2022, dar studiul iniţial a fost început în anul în curs, 2023, urmând ca pe parcursul a 16 zile să fie aşternute pe hârtie toate rezultatele cercetărilor noastre şi corecturile acestora.

Pe parcurs, datorită importanţei şi mai ales atenţiei sporite pe care o necesită acest subiect, studiul va fi îmbogăţit cu alte surse pe care le deţinem sau despre care avem indicii că există, multe dintre acestea fiind datate din prima parte a mileniului întâi şi care deocamdată necesită o cercetare mai profundă pentru a putea fi abordate. Până atunci, vă invităm să vă bucuraţi alături de noi, iar bunul Dumnezeu să-i lumineze mintea fiecăruia aşa încât să înţeleagă toate aceste informaţii şi să nu le interpreteze în mod personal, într-un mod necreştinesc sau care să corupă adevărul. Un adevăr corupt este o informaţie corectă care a fost falsificată parţial sau în totalitate. Deci, o informaţie care, deşi a izvorât dintr-o sursă corectă, a devenit un neadevăr.

Şi cum spune şi Mântuitorul, în Sfânta Evanghelie, că prin adevăr vine şi libertatea în bunul sens al cuvântului, vă mulţumim celor care, indiferent de gen, indiferent de clasă socială sau de mediul în care vă aflaţi, lăsând deoparte „misoginismele popeşti”, puteţi pătrunde în creştinismul apostolic aşa cum a fost el, întemeiat de Hristos, propovăduit de către Apostoli şi de toţi Sfinţii acelor vremuri de demult apuse, chiar dacă, între secole, lucrurile s-au schimbat în anumite confesiuni religioase, la origine creştine, într-o manieră încât originalitatea cultului nu-şi mai găseşte semnificaţia.

Cu aleasă preţuire şi cu dăruire,

Pr. Horepiscop Nicolae Ilie,

preşedintele Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”,

entitate recunoscută de către Secretariatul de Stat pentru Culte al Guvernului României care se dedică studierii, conservării şi propovăduirii creştinismului apostolic şi „audianismului” în România, Ţara Moesiei (Mesiei) sau Ţara Goţilor.

Mulţumim pentru tot sprijinul acordat Preacucernicului Părinte, Mihai Voluşniuc – Preot Creştin Audian, dar şi Vicepreşedintelui Asociaţiei Creştine „Apostoliconul”, Valentina Victoria Ciubotaru, pentru corecturi şi completări! Dumnezeu să răsplătească fiecăruia pentru implicare!

Astăzi, 7 iunie 2023 – Stil Nou – (25 mai, Stil Vechi), zi în care se face pomenire Sfântului Ierarh Mărturisitor, Dionisie, episcopul Mediolanului, care a fost martirizat la anul 359, dar care a suferit temniţă şi persecuţie împreună cu Sfântul nostru Părinte şi Mucenic, Donatus Magnus, martirizat de bizantini în anul 355, Episcopul Cartaginei; Sf. Mc. Terapont, ep. Ciprului; Sf. Mc. Canis ep. de Calitri; Sf. Mc. Maxim şi Victorin; Sf. sfinţit, Senciu, preotul propovăduitor din Toscana Italiei.

Pentru rugăciunile lor şi ale celor dimpreună cu dânşii, pomeniţi astăzi, ale tuturor Sfintelor femei sârguincioase, care pentru propovăduirea creştinismului s-au nevoit şi ostenit şi pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, Doamne, Dumnezeul nostru, creştinesc, mântuieşte-ne şi ne luminează pe noi. Amin.

Studiul se găseşte aici: https://apostolicon.wordpress.com/diaconitele/

A părăsit Italia şi a rămas a nimănui, pe drumuri, în România.

Caz cutremurător în comuna Bozioru din Judeţul Buzău!

O italiancă de 56 de ani duce o viaţă cruntă în România. Se numeşte Paula. A dus o viaţă normală în Peninsulă, având o poziţie socială bună (fost angajat al serviciului de supraveghere şi monitorizare al autostrăzilor din Italia). A cunoscut un român în urmă cu mai bine de un deceniu, originar din Bozioru. Convinsă că va duce o viaţă normală şi în România, s-a stabilit aici, urmând să rămână singură, a nimănui.

Situaţie ei a devenit mai dramatică după ce a fost diagnosticată cu cancer intim. După ce a rămas efectiv pe drumuri, şi-au făcut milă două localnice din cătunul Fişici, lăsându-o să locuiască în casa bătrânească – locuinţă care era într-o stare avansată de degradare.

Ieri, 13 ianuarie 2023, din cauza sobei vechi, casa în care locuia Paula a ars aproape în întregime, rămânând din nou pe drumuri şi la capătul puterilor.

Satul Fişici – este mult spus sat – este o aşezare izolată din Munţii Buzăului, cu o populaţie foarte mică, aproximativ 50 de persoane, majoritatea locuitorilor fiind oameni simpli, la limita modestiei.

Primăria din comuna Bozioru a găsit o alternativă în urmă cu câţiva ani pentru a-i acorda un ajutor social şi pentru a-i face o pensie măcar pentru limita supravieţuirii. Este un caz cutremurător. Laşi Italia pentru dragoste şi apoi rămâi pe drumuri, în România. Nu este singurul caz.

Familia Paulei este formată din câteva pisici care i-au mai rămas ca alinare. În afară de ele, nu mai are pe nimeni în această lume, nici în Italia, ci doar câteva vecine sau cunoştinţe care-i mai oferă un sprijin când şi cum pot.

Este iarnă, oameni buni! O femeie dependentă de sondă după operaţia care i-a reabilitat puţin viaţa, a ajuns efectiv pe drumuri.

Paula, aşa cum trăieşte, sub orice limită a existenţei, nu a dorit să se întoarcă în Italia, obişnuindu-se cu cele câteva vecine care-i mai sunt alături. Da, ce să zic… bun venit în România…! DRAMATIC!

Am găsit o firmă din Galaţi care fabrică modulare ce pot fi folosite şi ca locuinţă! Vânzătorul oferă transportul gratuit Galaţi-Fişici.

Preotul Paroh din Fişici, pr. Simion Costel, localnic, oferă terenul pentru amplasarea locuinţei.

Vă rugăm frumos! Dacă puteţi să ajutaţi un suflet, sau să ne daţi o idee cum să procedăm! Poate cunoaşteţi vreo asociaţie, vreo persoană, vreo soluţie! Vă rămânem recunoscători!

Locaţia pe hartă a cătunului Fişici: https://maps.app.goo.gl/T14FWf8D3HW8o4Ng9

Contact: 0748 595 007 (Nicuşor Ilie).

IBAN Revolut:

RO80 BREL 0005 5270 3806 0100

MULTUMIM ANTICIPAT!

Descoperire arheologică în Capadocia. Orașul creștin subteran Midyat.

Descoperire arheologică uimitoare în Capadocia.
A fost descoperit orașul creștin subteran Midyat. Una dintre cele 15 Biserici ale orășelului este fotografiată la 360° și poate fi accesată online. Intrarea în Bisericuță se face dinspre Sud-Vest la un unghi de 210° și Altarul este poziționat spre Nord-Est la un unghi de 30°.
Link-ul Bisericuței din Capadocia: https://maps.app.goo.gl/K9fJhzpB75UbLMyS9
NOTĂ: Apăsând pe Busola din link, putem verifica poziția Altarului cu telefonul mobil, locația fiind activată.

Această descoperire este a multa dovadă vie că, până la reforma din Arles din 314, Creștinii se închinau aproximativ spre Nord și nu spre răsăritul soarelui sau spre apus. Reforma „spre răsărit” apare în urma celei mai cumplite domnii din istoria creștinismului când libertatea a fost condiționată de o grozăvie de dispoziții politice ale imperiului. Împăratul Constantin, renumit pentru egoismul atroce cu care și-a început și sfârșit cariera politică, a impus creștinilor să-și construiască Bisericile cu altarul spre el și să renunțe la poziționarea lor către Nord. Pe lângă parcursul de iudaizare forțată și inclusv abandonarea sărbătoririi Învierii Domnului la prima duminică după data certă a Învierii, adică 4 aprilie stil nou, 22 martie stil vechi, conform scrierilor episcopului Epifanie de Salamina, sărbătoarea fiind strămutată după data de 14 Nissan evreiesc, atunci când Constantin își serba aniversarea, condiționându-se după erezia solunară. Epifanie mărturisește că „în vremea celor 15 episcopi tăiați împrejur a fost abandonată sărbătoarea Învierii pentru a se potrivi cu ziua de naștere a împăratului. Acesta se născuse pe data de 27 februarie 274, adică 14 februarie pe stil vechi, dar în acel an era în proximitatea zilei de 15 din luna evreiască Nissan, adică în preajma sărbătorii mozaice numită „Pesah”. Tot atunci are loc implementarea termenului eretic de „Paști” sau „Paște”, deși creștinii nu sărbătoresc Pesah-ul evreilor ci ziua Învierii lui Hristos.
Mărturiile sunt multe despre politica de guvernare totalitaristă a lui Constantin.
O dată cu moartea lui Constantin, fiul său, Constanțiu, a impus tuturor romanilor canonizarea lui Constantin pentru ca generațiile următoare să nu cuteze să vorbească despre păgânătatea unui „sfânt” aproape auto-proclamat sfânt în al 30-lea an de domnie. Din această perspectivă, suntem obligați să nu vorbim despre cele 6 milioane de victime din perioada de domnie a împăratului de confesiune solunară, adeptul lui „Sol Invictus”, zeitatea romană „Soarele neînvins”, în cele din urmă iudeo-arian, iudeu după părinți și arian după conceptul iudaic de a-l nega pe Hristos ca Dumnezeu întrupat, concept canonic mărturisit la Sinodul din Niceea, din anul 325, de Sfântul Ierarh și Mucenic Audius, Episcopul goților. Tot Constantin a fost cel care a interzis această credință de origine apostolică, dar și existența vreunei forme de opoziție. Operele lui Augustin de Hipona ne mărturisesc cu câtă tenacitate au ales unii să distrugă creștinismul din interior pentru a fi desemnați episcopi de către împărat.
Fundamentul teologiei Audianismului este declarația Apostolului Pavel, prin care ne exprimă cel mai profund crez, adică „Dumnezeu s-a arătat în trup…” (I Timotei cap. 3, vers. 16).
Vestigiile rupestre de la Bozioru, din Munții Buzăului, pe care Asociația Creștină „Apostoliconul” le descoperă prin regretatul Benone Sinulescu, născut în regiune, muzeologul Diana Gavrilă și scrierile timpurii precum cele ale lui Basil Iorgulescu, vestigii rămase în urma creștinilor audieni, poziționate cu Altarele spre Nord, ne mărturisesc încă o dată spre ce loc se închinau Apostolii, cum de altfel ne vorbesc și peșterile din vremea apostolică, adică spre Nord și nu spre răsăritul soarelui.
Cultul creștin care l-a urmat pe Sfântul Audius a fost interzis prin decretul teodosian din 428, când s-a diapus scutirea de impozit a 3 generații de descendenți ai celui ce execută un creștin „audian”, nesupus arianismului care devenise cult oficial încă din vremea lui Constantin, urmat de fiul său, Constanțiu și nedeschis spre nicio reformă în materie de credință. Libertatea acestui cult sirio-moesian are să fie redată 1594 de ani mai târziu.
Reconstituirea cultului și a tuturor pozițiilor doctrinare este una dificilă și anevoioasă, mai ales că după anul 305, culminând cu începutul domniei lui Constantin și până în anul 311, au fost distruse toate scrierile Apostolice, prin arderea lor în Alexandria Egiptului, pe atunci parte din imperiul roman de răsărit. De asemenea, alte arderi au loc în Bizanțul secolului al V-lea, după decretul teodosian, Italia secolului al X-lea, în vremea episcopului atroce Ratherius, cât și în Crimeea anului 1786, când are loc arderea bibliotecii din Cherson. Cu toate acestea, au rămas sute de Bisericuțe creștine audiene în munții din Mangup, una dintre ele fiind identică „Bisericuței lui Iosif” din arealul montan buzoian, Biserică Creștină audiană începută în secolul al III-lea, folosită începând cu secolul al IV-lea în vremea Horepiscopului Audius și ocupată abuziv de călugări ortodocși fanarioți după secolul al XV-lea, când au și fost atestate documentar, adică incluse în registrul patrimoniului național. Foarte puține dintre aceste Bisericuțe existente pe teritoriul României au fost ocupate de ortodocși și distruse în perioada domniilor fanariote, sau fiind victime ale schimbării destinației lor inițiale. Majoritatea au fost privilegiate mai degrabă de conservare naturală. Chiar și prin degradarea lor datorită trecerii atâtor veacuri, ele ne mărturisesc încă o dată despre traumele suportate de creștini pentru că au dorit să rămână creștini, nu iudei 90% și doar 10% creștini cum au rămas până astăzi.
Este bine să amintim faptul că tot în vremea lui Constantin are loc Sinodul din Elvira (305-306) care interzice existența Sfintelor Icoane în Biserici, poziție tot de origine evreiască. Interzicerea lor ne dovedește clar existența acestora în Biserici încă din primele secole. Și pe marginea acestui subiect s-a iscat culegerea a zeci de argumente scripturistice vechi-testamentare, adică evreiești, polemici care probabil nu vor mai fi rezolvate niciodată.
După secolul al IV-lea, numai creștinii audieni din Gothia, donatiștii din Africa de Nord și messalienii episcopului sirian Ioan Gură de Aur, aveau să mai construiască Altarele spre Nord, restul acceptând dispoziția lui Constantin de a se închina spre scaunul lui, nu spre locul de închinare al Sfinților Apostoli. Pretextele pot fi găsite pentru a argumenta orice erezie. Un lucru este clar și literă de lege chiar, acela că Peșterile Apostolilor au fost îndreptate spre Nord și nu spre răsărit sau spre apus.

Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat!