ORDONANŢA 26/2000 a fost modificată! Obţinerea Avizului Secretariatului de Stat pentru Culte este obligatorie pentru toate confesiunile religioase!

Pe data de 11 martie 2024, Camera Deputaţilor a adoptat o nouă Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Proiectul de Lege nr. 454/2023, din data de 21 iunie 2023, a primit 162 de voturi pentru, 35 de voturi împotrivă şi 49 de abţineri. Astfel, obţinând majoritatea de voturi favorabile, Legea iniţiată de Alfred-Robert Simonis a fost ADOPTATĂ.

Noua Lege, în comparaţie cu criticatul PL-x 763/2023, este de bun augur pentru facilitarea aplicării Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor de către Secretariatul de Stat pentru Culte al Guvernului României. Este o lege organică, democratică şi care merită susţinerea şi aprecierea asociaţiilor şi fundaţiilor care practică şi manifestă o credinţă religioasă, asociaţiilor religioase şi cultelor din România.

De ce a fost nevoie de adoptarea acestei Legi?

În ultimii ani de zile, au fost înfiinţate o mulţime de asociaţii cu o specificitate religioasă incertă şi care s-au dovedit a fi clonele altor credinţe religioase, cadre fictive create de preoţi caterisiţi de către confesiuni religioase existente cu scopul de a-şi continua slujirea sau efectiv având în prim plan destabilizarea vieţii religioase din România de către persoane fără atribuţii şi fără o credinţă religioasă anume, potrivită cu art. 1, alin. 2 şi art. 2, alin. 1 din Legea Cultelor, dar mai ales cu art. 13, alin. 1 din aceeaşi Lege.

Este bine cunoscut faptul că „În România nu există religie de stat” şi că „statul – prin toate instituţiile sale – este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee” (art. 9, alin. 1 din Legea nr. 489/2006, republicată). Această viziune modernă şi echilibrată a Statului Român a fost percepută de către anumite persoane ca o oportunitate în a-şi înfiinţa asociaţii sau fundaţii, cu specificitate religioasă, care doar aparent manifestă o credinţă religioasă, adică numai pe hârtie; în realitate, scopul înfiinţării acestora fiind unul neadecvat şi totodată dăunător pentru domeniul vieţii religioase din ţara noastră.

Credinţele religioase din România pot fi înfiinţate în ordine cronologică, astfel:

Grupuri religioase fără personalitate juridică;

Asociaţii şi fundaţii cu specificitatea unei credinţe religioase distincte;

Asociaţii religioase şi Culte religioase.

PL-x 545/2023 stabileşte, pentru organizaţiile religioase care se constituie iniţial ca şi asociaţii (ONG-uri) sau fundaţii cu specificitate religioasă, obligativitatea depunerii următoarelor documente la dosarul pentru înfiinţare, la judecătoria din circumscripţia căreia îşi va avea sediul principal:

Statutul asociaţiei sau al fundaţiei;

Actul constitutiv (dacă este cazul, devenind opţional prin Legea 276/2020);

Actele doveditoare ale sediului şi ale patrimoniului iniţial;

Avizul Secretariatului de Stat pentru Culte;

Rezervarea de denumire care nu poate să fie identică sau asemănătoare cu a unui alt cult, asociaţi religioase, asociaţii sau fundaţii cu specificitate religioasă din România.

Pe lângă obligaţia obţinerii avizului Secretariatului de Stat pentru Culte al Guvernului României, asociaţiile şi fundaţiile care practică o credinţă religioasă sau care desfăşoară inclusiv activităţi religioase, noua Lege organică adoptată luna aceasta prevede şi obligaţia înscrierii personalului clerical (episcopi, preoţi, diaconi, pastori, slujitori etc.) la Secretariatul de Stat pentru Culte prin procedură de luare în evidenţă.

Întrucât preoţia are un rol vital în viaţa tuturor confesiunilor religioase, măsura impusă de către noua Lege este una apreciabilă, dat fiind faptul că în ultimii ani tot mai multe persoane, care nu practică nicio credinţă religioasă în realitate, urmărind mai degrabă atingerea anumitor scopuri decât cele în acord cu Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, şi-au constituit asociaţii şi fundaţii care s-au dovedit în practică a fi dăunătoare vieţii religioase din ţara noastră. Acest fenomen care nu face deloc cinste imaginii vieţii religioase din România la nivel internaţional trebuie să fie prevenit de către cea mai importantă instituţie a Statului Român din domeniul libertăţii religioase, adică Secretariatul de Stat pentru Culte.

Ce documente sunt necesare pentru obţinerea Avizului Secretariatului de Stat pentru Culte?

Din jurisprudenţele existente până acum, este cunoscut faptul că unele persoane civile sau juridice au interpretat eronat cuvântul „consultativ” ataşat unui document obligatoriu prin Lege. Caracterul pur consultativ este stabilit de către legiuitor tuturor avizelor, dar asta nu înseamnă că documentul este opţional şi nu are nicio importanţă. Avizul, prin natura sa, atestă conformitatea unor stări pentru care instanţele Ministerului Justiţiei este posibil ca nu mereu să înţeleagă despre ce este vorba. Viaţa religioasă de la noi fiind tot mai diversificată, constituie o provocare inclusiv pentru magistraţii care nu cunosc noţiunile organizărilor religioase şi pe drept vorbind nici nu sunt obligaţi să le cunoască.

Pentru obţinerea Avizului de la Secretariatul de Stat pentru Culte, asociaţiile şi fundaţiile care doresc să se constituie şi să practice o credinţă religioasă depun la Secretariatul de Stat pentru Culte următoarele documente:

Statutul iniţial, propus de către membrii fondatori, care trebuie să cuprindă structura de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi de control, modul de înfiinţare şi de desfiinţare a unităţilor locale (filiale, sucursale, lăcaşuri de cult sau puncte de lucru), drepturile şi obligaţiile membrilor şi atribuţiile organelor de conducere, principalele activităţi pe care asociaţia sau fundaţia înţelege să le desfăşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale prin manifestarea unei credinţe religioase, cât şi alte prevederi specifice confesiunii religioase declarate iniţial;

Documentele doveditoare ale sediului;

Mărturisirea de Credinţă proprie, distinctă şi clară, care nu poate să fie identică sau asemănătoare cu a unui cult, asociaţii religioase, asociaţii sau fundaţii care practică o credinţă religioasă, pentru a nu minimiza importanţa art. 13, alin. 1 din Legea Cultelor;

Rezervarea denumirii care, de asemenea, nu poate să fie identică sau asemănătoare cu a altei confesiuni religioase.

Cine stabileşte regulamentul pentru obţinerea Avizului?

Regulile principale pentru obţinerea Avizului sunt stabilite de către Secretariatul de Stat pentru Culte al Guvernului României, fie prin emiterea unui Ordin de către Secretarul de Stat, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 44/2013, Legii nr. 489/2006 şi a Ordonanţei 26/2000, fie prin utilizarea regulamentelor pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase cu excepţia diferenţelor dintre cele două forme de organizare care au fost stabilite de legislaţie.

După ce Hotărârea Judecătorească rămâne definitivă, în termen de 5 zile de la emiterea acesteia sau alt timp prevăzut de către Codul de Procedură Civilă, asociaţiile şi fundaţiile care au ca scop practicarea unei credinţe religioase vor încheia demersul în conformitate cu art. 52 din OG. 26/2000, raportând Secretariatului de Stat pentru Culte înfiinţarea persoanei juridice prin trimiterea unei copii a hotărârii judecătoreşti însoţită de o cerere de luare în evidenţă, luare în evidenţă care este generată în mod automat de către Secretariatul de Stat în urma pronunţării Judecătoriei competente.

O dată cu înfiinţarea asociaţiei sau fundaţiei, aceasta are obligaţia de a trimite anual un raport de activitate către Secretariatul de Stat pentru Culte şi de a raporta orice modificare a:

Documentelor constitutive (statut, sediu etc.);

Componenţei organelor de conducere;

Componenţei personalului desemnat pentru oficierea slujbelor religioase.

Cel mai important aspect al noii Legi este acela de a garanta libertatea religioasă pe teritoriul României, originalitatea şi unicitatea credinţelor religioase, reglementarea demnităţii clericale din confesiunile religioase minoritare şi prevenirea exercitării fără drept a atribuţiilor clericale de către persoane rău intenţionate sau cu o gândire infracţională sau contrară legii.

Este bine cunoscut faptul că exercitarea atribuţiilor de preot altfel decât în conformitate cu propria mărturisire de credinţă şi în afara unui cadru juridic adecvat se pedepseşte potrivit legii cu închisoare sau cu amendă penală.

Toate confesiunile religioase din România sunt libere să-şi manifeste propria credinţă religioasă în public sau în particular şi să evolueze din punct de vedere numeric al personalului sau credincioşilor. Cu toate acestea, criteriile democratice ale legislaţiei trebuie şi ele respectate, pentru ca exerciţiul religios din ţara noastră să fie unul încântător şi prietenos.

Noua Lege a fost deja adoptată şi este trimisă pentru promulgare.

Transmitem sincere felicitări iniţiatorului şi tuturor persoanelor care s-au implicat în realizarea acestui proiect important şi vital pentru libertatea religioasă şi pentru buna funcţionare a domeniului vieţii religioase de pe teritoriul Statului Român, în acord cu securitatea şi ordinea publică, sănătatea, morala publică, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Potrivit Noului Cod Civil, „copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă” (art. 491, alin. 2 din Noul Cod Civil). Aşadar, cu atât mai mult confesiunile religioase din România trebuie să fie aprobate aşa încât să nu constituie un pericol pentru nimeni, atât din punct de vedere emoţional, cât şi fizic sau de alt fel.

Pr. Nicolae ILIE, Preşedintele Asociaţiei Creştine „Apostoliconul” – confesiunea creştină „audianism”